Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni. Tot aici mai are loc si un fenomen meteorologic denumit föhn poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.
Relieful
Elveția este așezată pe cursurile superioare ale fluviilor Rhon (Ron) si Rhein (Rin); relieful este predominant muntos (Alpii Elvețieni, Munții Jura), Elveția fiind țara cu cea mai ridicată altitudine medie din Europa. Alpii Elvețieni (Masivul Monte Rosa 4.634 m alt. max.) sunt acoperiți de zăpezi vesnice si ghețari. În regiunea nordică se intinde Podișul Elveției, iar între Alpii Elveției si Munții Jura exista un culoar (Mitteland) de circa 680 m altitudine, coline și podișuri erodate de ghețari; Elveția poate fi considerată castelul de apă al Europei, fiind străbătută de o rețea bogată de râuri: Rinul cu afluentul sau Aar, aparținând bazinului hidrografic al Mării Nordului, Inn (afluent al Dunării), aparținând bazinului hidrografic al Mării Negre, Ronul aparținând bazinului hidrografic al Mării Mediterane, și Ticino (afluent al Padului), aparținând bazinului hidrografic al Mării Adriatice. În Elvetia se găsesc peste 1.000 de lacuri naturale, dintre cele tectono-glaciare făcând parte Geneve (Leman), Constance (Bondesee), Neuchotel etc.
Hidrografia
Cele mai importante râuri și fluvii ale Elveției izvorăsc din masivul St.Gothard unde sunt concentrați o parte din cei mai mari ghețari ai Alpilor. Alt bazin hidrografic important este cel al râului Aare, alimentat din ghețarii și zăpezile din St.Gothard și Alpii Bernezi ce străbate 3 regiuni importante din cantonul Berna. Toate cursurile de apă ale Elveției au un caracter alpin care le împiedică să devină navigabile, fiind importante și din punct de vedere energetic.
Lacuri : Elvetia dispune de 1484 de lacuri naturale, aproape toate de tip glaciar. Pe înălțimile Alpilor, aceste lacuri glaciare cu forme variate sunt de dimensiuni mici și dau peisajului un aspect deosebit. Lacul Leman, cu o suprafață de 581 kmp și o adâncime de 310 m este cel mai mare de pe teritoriul Elveției. Pe tărâmurile acestui lac s-a născut limnologia, știinta despre lacuri datorită lucrărilor elaborate la sfârșitul secolului al XIX-lea de profesorul Forel. Lacul Contanta (Bodensee) cu o suprafață de 537 kmp și o adâncime de 252m, este împărțit de Elveția cu Germania și Austria. Mergând de la NE spre SV întâlnim lacul Zurich (Zurichsee) cu o suprafață de 88 kmp și o adâncime de 143m, fiind situat la 400 m în regiunea colinelor. Un lac important in Elvetia Centrala este Lacul celor Patru Cantoane numit si lacul Lucerna; datorită formei sale neregulate, golfurilor și stâncilor abrupte, acesta se bucură de un peisaj pitoresc.
Travel Swiss 