Politică

Confederația Elvețiană sau Elveția (Latină: Confederatio Helvetica) este un mic stat federal în Centrul Europei. Țara are o mare tradiție de neutralitate politică și militară, motiv pentru care este sediul multor organizații internaționale.
Una dintre trăsăturile definitoriiale ale sitemului de guvernare elvețian este recursul la forme tipice ale democrației directe (inițiativa legislativă populară și referendumul) și chiar la o formă arhaică a acesteia (Landsgemeinden – adunarea cetățenilor), însă nu s-a renunțat la democrația reprezentativă. Fără îndoială, regimul politic elvețian are la bază, între altele, principii precum principiul pluralismului politic concretizat în pluripartidism.
Constituția Federală adoptată în 1848 constituie baza legală a statului federal modern. Ea este una dintre cele mai vechi constituții din lume. În 1999 s-a adoptat o nouă constituție, dar ea nu a introdus modificări notabile în structura federală. Ea enunță drepturile politice și elementare ale indivizilor și cetățenilor implicați în treburile publice, împarte puterile între Confederație și cantoane și definește jurisdicția și autoritatea federală. Există trei principale organisme de guvernare la nivel federal : legislativul bicameral, Consiliul Federal (executivul) și Curtea Federală (instanță judecătorească).
Nu sunt ignorate diversitățile existente, în primul rând lingvistice și etnice, dar și confesionale, subliniind cerința respectării diversităților și a justiției. În Elveția diversitatea lingvistică este substanțial de mică în cantoane, decât la nivel național. Federația Elvețiană are patru limbi oficiale: limba germană, franceză, italiană și retoromană, dar 20 dintre cele 26 de cantoane și semi-cantoane sunt oficial unilingve; numai trei dintre acestea – Berna, Fribourg și Valais – sunt bilingve și numai unul Graubunden – are trei limbi oficiale.
Evenimente recente
După alegerile generale din octombrie 2006, social-democrații au devenit cel mai important partid, învreme ce Partidul Popular a pierdut circa 8%. Realitățile politice au împiedicat formarea unei coaliții cu partidele mai mici de către cele două partide majore. În ianuarie 2007, Partidul Popular și social-democrații au format o largă coaliție, punându-l cancelar pe social-democratul Alfred Gusenbauer. Această coaliție s-a rupt în iunie 2008. Alegerile din septembrie 2008 au slăbit mai mult ambele partide mari, dar ele au menținut împreună peste 50% din mandate, social-democrații având mai multe. Ei au format din nou o coaliție, social-democratul Werner Faymann devenind cancelar. Pozițiile Partidului Libertății și a partidului naționalist Alianța pentru Viitorul Austriei, ambele etichetate drept grupări de dreapta, au fost întărite la acele alegeri.

Moneda

În Austria, euro a fost introdus în contabilitate începând cu 1 ianuarie 1999, iar monedele și banconotele euro au intrat în circulație la 1 ianuarie 2002. În pregătirea acestei date, baterea de monede euro a început încă din 1999, dar toate monedele euro austriece introduse în 2002 au acest an inscripționat pe el; spre deosebire de celelalte țări ale zonei euro, unde pe monede este inscripționat anul în care au fost bătute. Au fost alese opt designuri diferite, unul pentru fiecare valoare nominală. În 2007, pentru a adopta noul format, ca și restul țărilor din zona euro, Austria a modificat fața comună a monedelor sale.
Înainte de a adopta euro în 2002, Austria folosise șilingul austriac, începând cu luna decembrie 1924. Șilingul a fost abolit temporar în urma Anschlussului în 1938 și a fost reintrodus după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în noiembrie 1945.
Austria are una dintre cele mai bogate game de monede de colecție din zona euro, cu valori nominale de la 10 la 100 de euro (o monedă excepțională de 100.000 de euro a fost emisă în 2004). Aceste monede sunt o veche tradiție națională. Spre deosebire de emisiunile normale, aceste monede nu pot fi folosite pentru plăți în toată zona euro. De exemplu, o monedă comemorativă austriacă de 5 euro nu poate fi folosită în alte țări.